Trei intr-o barca (fara a-l mai socoti pe Ion Iliescu)

1.Mi s-a reprosat la un moment dat ca prea bag toata clasa politica in aceeasi oala de noapte si ca as fi superficial si nesimtitor la zbaterile unor politicieni de a se face utili poporului astuia. Ce-i drept, nici eu nu sunt adeptul generalizarilor si-mi amintesc chiar o replica pe care nu ma mai saturam sa o servesc cunostintelor cu vederi aprig feministe : „As vrea sa intreb femeile care sustin ca toti barbatii sunt niste porci : Cine v-a pus sa-i incercati pe toti ?”. Asa ca-mi fac si-acum mea culpa, dar asta doar din cauza ca astazi ploile s-au mai potolit atat cat sa incerc o vaga senzatie de buna dispozitie . Si-am sa afirm ca, da, exista probabil si politicieni „buni”. Sa nu-mi cereti insa sa-i identific si sa ofer exemple cu nume si prenume, fiindca asta ar cere eforturi de care nu ma simt acum in stare nici daca mi-as trage chilotii peste blugi, ca Superman si m-as roti ore in sir in zbor planat deasupra cladirii Parlamentului ori a Palatului
Victoria.
2.Vazui la teveu o stire care suna cam asa : „O nava de pasageri nu a putut intra in portul Constanta datorita vremii nefavorabile”. Spre rusinea mea, dupa ce v-am expus motivul pentru care Marea Neagra se numeste asa desi nu-i tocmai neagra, nu am mai revenit cu alte postari cu caracter instructiv-educativ. Incerc acum sa-mi spal obrazul cu o serie de informatii destinate atat redactorilor urechisti cat si publicului larg. Prin definitie, porturile sunt amenajari hidrografice construite in scopul facilitarii acostarii navelor si incarcarii sau descarcarii marfurilor. In scopul desfasurarii acestor operatiuni in deplina siguranta chiar si in conditii hidro-meteo nefavorabile, porturile sunt prevazute cu diguri de protectie, astfel pozitionate incat sa reduca influenta vantului si gradul de agitatie al marii. Cu alte cuvinte, „inauntrul” portului e mai bine decat „afara”. Sa spui ca o nava a ratat intrarea in port datorita vremii nefavorabile este e
chivalent cu a spune ca nea Mitica, dupa ce a parcurs prin vant si ploaie 100 de kilometri, nu a reusit sa-si bage Dacia 1300 in garaj. Motivul pentru care „Silver Spirit” a renuntat sa mai faca escala si s-a indreptat spre Nessebar, Bulgaria, este dat mai degraba de programul pregatit turistilor in Romania. In unele cazuri, cele mai rare (fiindca escala navelor de pasageri in portul Constanta este in medie de doar 10 ore), turistii sunt dusi cu autocarele la Bran unde sunt speriati ca, daca nu papa tot, Dracula le da na-na la funduletele octogenare. O alta destinatie este Bucurestiul, cu gropile, maidanezii si celelalte atractii ale lui.

Si, cea mai frecventa, cramele de la Murfatlar unde facem ceea ce stim noi mai bine cu oaspetii : ii imbatam muci. Ei, pasagerii de pe „Silver Spirit” aveau programata o excursie in Bucuresti. Ori, in acea zi, Bucurestiul era ca vai de mama lui, cu strazi inundate, copaci cazuti pe te miri unde si-n general, o vreme uuuun pic diferita de modul mediteraneean in care erau imbracati turistii.
3.Aseara, la un ceai, un amic al unui amic era catranit rau. Niste veri ai nevesti-sii, oameni gospodari, si-au adunat banutii si-au cumparat ceva vaci, capre si oi. Si s-au sfatuit la ceas de taina, sa puna pe  picioare o afacere : ei, taranii, cu produsul lactatelor, asta, oraseanul, cu desfacerea la piata. A gasit omul spatiu, a pus chiuveta si faianta si-a dat anunt de angajare : “S.R.L. cu obiect de activitate vanzarea de produse lactate, angajam vanzatoare”. Si zice omul indignat : “Mai, mi-au venit vreo 6 piese de ziceai c-am dat anunt pentru modele Playboy. Unghii de-un metru, vopsite-n toate culorile curcubeului, toale de mall, gene false, tencuite zdravan cu farduri…” ; “Asa, si, … unde-i baiul ?” ; “Pai, mai, eu vand branza de oaie, smantana de vaci, iaurt … Cautam una s-arate un pic mai natural, o fata simpla, curata, netunata… Din astea nu mai sunt ?”… Ne-am uitat toti la el cu compas
iune, ca la un sef de trib din Africa neagra ajuns din intamplare intr-un McDonalds.
Prezent, Dumnezeu stie in ce calitate, la aniversarea a 100 de ani de la nasterea lui Marin Voiculescu, academician si fost decan al Facultatii de medicina din Bucuresti, tovarasul Ion Iliescu, a simtit si el nevoia sa spuna cateva cuvinte adanci, profunde, : „Un medic nu poate sa fie profesor fara sa practice medicina”. Eeee ? Tare, sau ce ? … Nea Nelu ?… Am si eu una dintr-asta, bre… (desi marturisesc ca-i auzita, nu face parte din meandrele concretului gandirii proprii) : daca ai trei mere intr-un cos si scoti cinci dintre ele, trebuie ca apoi sa pui doua mere in cos, ca sa ai un cos gol !
Apai, bre nea Nelu, eu te inteleg, bre. Esti batran si matale, carlanii si prostanacii astia nu te mai suna si zilele-ti sunt mohorate cand zaci asaaaa… ca un furuncul aproape vindecat pe fesa stanga a unei starlete porno. Ca vorba lui Rainer Maria Rilke :”Cel fara casa, nu-si va mai cladi;/cel singur, si mai singur va ramane./Va tot citi, ravase va compune, /si pe alei incerte va porni/ cu fosnetul de foi sa se ingane.”