Ziua ciudatilor

Ieri seara am iesit cu cocuta din dotare sa cumparam pufuleti. Cand copilului ii e foame de pufuleti si nimic altceva, apai te imbraci, te incalti si te duci la magazin, tata! Am inhatat circa 4 pungi de pufuleti si ne indreptam rontaind spre casa- ea rontaia, eu caram, etc.
Din urma vine un tip in varsta, par alb, geaca maro, blugi, mascat, inalt, solid.
– Imi dai si mie din pufuletii tai?, o intreaba pe cocuta.
Cocuta strange la pieptu-i mititel punga inceputa si nu zice niciun cuvant. Mintea mea insa a auzit gurita ei mormaind. Pufuletii aveau un singur drum, si acela era in gurita cocutei praduitoare.
Tipul ma intreaba pe mine:
– Nu vreti sa va ajut pana la scara?
Bidonul de 5 litri de apa plata imi cam taia mana, dar am zis demna: NU.
– Sa incerc in alta parte, nu? intreba tipul retoric si-si continua drumul.
In momentul acela am fost singura ca individul nu era un vecin de a carui mutra nu-mi amintesc. Am de multe ori obiceiul de a nu ma uita la oameni si crezusem ca el este unul dintre cei care stau pe la blocurile de alaturi si a carui figura anonima mi-a scapat din vedere. Pfuai! Ce oroare!
Povestesc intamplarea asta catorva persoane si concluzia lor a fost: cine stie ce pedofil era!
Adica ce, mai, eu nu mai atrag ciudatii? Adevarul este ca dupa 89, cand comunismul a iesit ca un dop din fiintele tuturor cretinilor, ma agatau pe strada toti libidinosii.

Nu era saptamana sa nu vad vreo scula prin boscheti, sa nu ma pipaie careva pe fund sau mai rau sau sa nu stau crispata la cinema din cauza vecinului cu maini lungi. Senzatia era oribila. O fetita din familie s-a dus sa duca gunoiul si s-a intors cu amintirea unui sex oral obligatoriu in ghena de gunoi, chestie care a oripilat-o pe vecie. In liceu nu a avut niciun prieten. Sora mea mai mica a fost si ea tentativa unui astfel de atac sexual, dar a scapat. De mica a avut atitudine. I-am spus ca in astfel de cazuri sa fuga pana moare, iar ea repeta fraza asta mereu cand alerga la joaca cu copiii…
Nu mi s-au mai intamplat astfel de chestii de mult, din facultate, si nici nu am mai auzit de astfel de practici. Fetitele au fost educate sa dea de buna voie ceea ce alta data li se obtinea cu forta. Prin web, prin scari de bloc, prin locuri pustii si izolate auzi de pustoaice care practica diverse chestiuni neobligate si aparent fara consecinte grave.
Sincer nu ma intereseaza ce e pe la alte case si cum inteleg unii educatia unei fetite, dar eu zic ca inceputul nostru e incurajator: nu dam pufuleti la nimeni.